CREAȚIE SAU EVOLUȚIE? (OUL SAU GĂINA?)

MOTTO: „Dacă nu poți zbura, atunci aleargă, dacă nu poți alerga, 

atunci mergi, dacă nu poți   merge,atunci târăște-te,

 dar orice ai face, trebuie să mergi înainte.” 

Martin Luther King Jr.

Pentru a explica viața în acest univers în general, pe acest Pământ în special, s-au dezvoltat două direcții principale de gândire: Creaționismul și Evoluționismul. N-o să intru în detalii în legătura cu ele, mai multe veți găsi despre asta aici.

 

Foarte pe scurt, prima teorie spune că Dumnezeu a creat lumea așa cum e ea, iar a doua susține că Big-Bangul a fost la originea tuturor lucrurilor, ceea ce există acum fiind rezultatul a miliarde de ani de evoluție. Fiecare teorie are adepții săi, care vin cu argumentele lor să își susțină crezul. Nu sunt atât de învățat încât să intru într-o dispută argumentată cu oricare dintre părți, eu o să-mi spun doar părerea proprie, însă aștept și reacțiile voastre. 

Știu că avansul științei din ultimele secole pare să încline balanța înspre evoluționism cu tot felul de argumente și descoperiri, însă are în ochii mei cel puțin două mari lipsuri: 1. nu are o explicație pentru ce exista înainte de Big-Bang, si 2. nu mă încântă foarte tare ideea de a fi rudă (nici chiar îndepărtată) a maimuțelor (chiar dacă recunosc că știu câteva personaje care dau semne clare că ar fi).

Pe de altă parte, îmi surâde ideea de a fi făcut după chipul și asemănarea unui Dumnezeu măreț, care are totul sub control, și care în marea Sa iubire pentru creația Lui ne-a oferit, dându-ne posibilitatea de a alege dacă dorim sau nu, șansa de a moșteni viața veșnică (Ioan.3:16). Asta nu mă face să consider că, fiind făcut asemeni Lui, treaba mea pe Pământ este terminată, iar eu trebuie să mă limitez la a fi "cuminte". Chiar dacă îmbrățișez pe deplin teoria Creației, nu trebuie să mă culc pe o ureche și să neg puterea evoluției; căci, făcând tot ce ține de mine pentru a evolua în orice plan, fie el profesional, artistic sau spiritual, nu mă îndepărtez de Creator, ci mă apropii de El, de perfecțiunea Lui.

Așa că, adepți ai evoluției sau a creației, nu vă mărginiți la a afirma crezul vostru, și ascultați de vorbele unui om înțelept. Nu eu, preaumilul vostru amic, ci Martin Luther King Jr. al cărui citat stă ca motto în fruntea postării mele de azi.

imagine preluată de pe http://www.descopera.ro

SAVUREAZĂ CĂLĂTORIA (ENJOY THE RIDE)

Imaginează-ți că te afli într-un compartiment de tren, iar toate locurile sunt ocupate. Sigur, unul sau doi dintre călători îți sunt rude sau cunoscuți, dar pe ceilalți nu-i știi. Schimbați doar câteva vorbe, de complezență mai mult, în rest încerci să pari ocupat, pentru a fi cât mai puțin deranjat. Totuși nu te poți detașa, din cauza zumzetului vocilor lor, care se suprapune peste glasul roților de tren. Ba mai mult, din când în când ușa compartimentului este dată la o parte și câte un călător își vâră capul pentru a vedea dacă nu mai are și el loc lângă voi.

Când trenul oprește într-o stație, iar unii călători coboară, crezi că în sfârșit va fi liniște. Dar în locul lor apar alți pasageri care vin cu noi povești, astfel încât zumzetul se reia, ba parcă se intensifică. Mai apare și Controlorul, pentru a vedea cine a mai urcat și te mai agasează și el cu întrebările lui, ba chiar cu interesul lui de a fi sigur că totul este în regulă cu voiajorii proaspăt urcați.

Închizi înciudat ochii, parcă dorind să-i faci să dispară din peisaj. Ei au grijă să te facă să revii în actualitate cu glumele și poveștile lor, pe care tu nu le guști deloc. Încerci să ieși pe hol, însă ești izbit în față de norul de fum de țigară și de hărmălaia de afară, așa că revii la locul tău, cu gândurile tale.

La un moment dat este anunțată destinația ta și te pregătești să cobori, spunându-ți că a fost o călătorie urâtă, însă chiar în acel moment privirea îți alunecă pe fereastra vagonului și poposește asupra peisajului de afară. Brusc constați frumusețea naturii prin care Omul a croit drumul de fier și realizezi că pe mai tot parcursul călătoriei, cei din jurul tău nu făcuseră altceva decât să vorbească, după puterile și capacitățile lor despre acest drum și frumusețea lui.

Te cuprinde tristețea atunci când realizezi că dacă ai fi fost mai atent, dacă ai fi ascultat și dacă ai fi deschis ochii să privești în jur, călătoria asta atât de anostă ar fi avut o altă desfășurare și te-ai fi putut bucura de ea pe deplin. Ai vrea parcă să-ți amâni coborârea, pentru a te înfrupta mai departe din această senzație, însă Controlorul te avertizează cu glas aspru că aici trebuie să cobori, atât ți-a fost dat să călătorești.

Suntem toți călători prin viață, și ține de noi să ne facem călătoria cât mai plăcută, pentru a ajunge la destinație într-o stare de bucurie interioară, pentru a putea spune cu mâna pe inimă că a fost o călătorie pe cinste, care a meritat făcută. Pentru asta însă trebuie să știm să ascultăm, să privim în jur, să știm când să tăcem si când să vorbim, când să dăm și când să primim sfaturi, cum să dăruim și cum sa primim daruri. Dar mai ales cum să iubim și cum să acceptăm iubirea, de orice fel ar fi ea.

Pentru că, la urma urmelor, iubirea pe care o împarți în jurul tău poate lumina viața ta și viața celor cu care îți petreci drumul pe acest pământ.

imagine preluată de pe airfieldfilms.com