joi, 15 ianuarie 2015

SOMNUL RAŢIUNII

Monştrii născuţi din negura minţilor adormite au bântuit şi bântuie încă această lume. Este trist să vezi greşeli ale trecutului repetate cu obstinenţă într-o lume care se vrea modernă. Însă de multe ori, văzând unele comportamente mă gândesc la falia culturală care separă micile lumi de pe acest pământ. Ce este şi mai trist e că, în loc să creem punţi de legătură şi să încercăm o înţelegere a stării de fapt, ne este mai aproape argumentul bâtei. 

Scriu textul acesta după ce am "rumegat" recentele evenimente de la Paris, pentru că nu văd de ce se acţionează mai mereu sub impulsul imediat al unei nevoi viscerale de ripostă, care obturează orice urmă de raţiune. Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte sunt percepte ale justiţiei începuturilor umane, percepte anihilate de învăţăturile oricărei religii majore. 

Nu încerc să iau apărarea "jurnaliştilor" martirizaţi, dar nici să-i apăr pe "justiţiarii cu mitraliere". Se pare că nici unul dintre ei nu au priceput că libertatea lor se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi. În vreme ce primii, în numele unei obraznice libertăţi de exprimare se comportau precum un copil tâmp ce aţâţă cu băţul prin gard un pittbul cu ochii înroşiţi de furie, ceilalţi, la fel de "inteligenţi" acţionau organic şi nu raţional, lăsând de o parte învăţăturile Coranului, asta presupunând că citiseră vreodată Cartea lor sfântă...

De fapt, aici cred că este marea problemă generatoare a acestui conflict. El este creat şi întreţinut tocmai de necunoaştere, de acei ochelari de cal pe care-i poartă creştini şi musulmani deopotrivă. O scurtă documentare relevă că de fapt, şi noi şi ei suntem îndemnaţi să ne închinăm Aceluiaşi unic Dumnezeu. Vă spune ceva Ibrāhīm, Nūh, Yūnus, Mūsā sau Isā al-Masīh ? dar Avraam, Noe, Iona, Moise sau Isus Hristos? Sunt personaje comune ale Cărţilor Sfinte care îndrumă (sau ar trebui s-o facă) cele două religii.

Însă această lume se dovedeşte încă o dată a fi condusă de zeul ban. Ziariştii caricaturizează totul în numele banului, nu vă lăsaţi minţiţi de orice altceva, că vă garantez că dacă nu-şi duceau traiul de pe urma acestor desene, nu le făceau, iar "războinicii lui peşte" fac ceea ce fac din pricină că sunt îndoctrinaţi de mici cu false învăţături profetice care-i reduc la statutul de roboţei telecomandaţi de către cei care nu vor altceva decât să deţină şi să controleze teritorii bogate în "aurul negru".

Aţi văzut vreun emir sau vreun bogătaş arab să-şi încingă centura de explozibil şi să se arunce în aer prin vreo piaţă europeană? Ei bine nici nu o să vedem vreodată aşa ceva! Bieţii copii sărmani din toate colţurile lumii musulmane sunt strânşi în tabere de antrenament unde pe lângă o masă caldă şi consistentă li se spală creierul cu promisiuni de viaţă mai bună pentru ei şi ai lor şi în eventualitatea unei morţi "eroice" cele patruzeci de fecioare care ipotetic îi vor aştepta în rai.

Am râs amar auzind sintagma americană: "instituirea democraţiei în Irak". Adică mergem noi, jandarmul planetei şi le punem cu de-a sila lingura în mână unora care din tată în fiu mănâncă pe podea întingând cu mâna lipia în vasul cu mâncare. Asta lăsând la o parte faptul că intenţia nu era democratizarea şi eliberarea unui popor, ci instaurarea unui regim care să trimită ţiţei ieftin pentru naţiunea americană.

Dacă se doreşte cu adevărat eliberarea unui popor, primul pas care trebuie făcut este punerea pe picioare a unui sistem educaţional eficient. Educaţia eliberează minţile, deschizând noi orizonturi de cunoaştere. Un om educat, cu mintea deschisă, nu va cădea atât de uşor în plasa extremismului de orice fel ar fi el. Tocmai de aceea mă pune pe gânduri eterna reformă a învăţământului românesc. Dar asta este altă poveste, pentru altă dată...