SĂ MURIȚI BINE!

Zilele acestea s-au petrecut două evenimente cutremurătoare. Fiind plecat din țară în acest timp nu am putut face altceva decât să observ și să analizez. Nu am mai scris de ceva vreme pe acest blog, însă acum nu pot sta deoparte.

Cu câteva ore înainte de tragedia din clubul Colectiv am primit o veste din Romania. O adolescentă tocmai se stinsese, arsă pe interior de un cancer cu care se luptase câțiva ani. Cu câteva zile mai devreme primisem de la ea un mesaj de felicitare de ziua mea. Îmi imaginez că Timeia s-a stins cu o lacrimă de durere in colțul ochilor dar cu zâmbetul pe buze. O să vă explic mai încolo de ce cred asta.

Apoi, vestea cumplită despre crima de la Colectiv. Pentru că acei oameni au fost uciși de un accident ”construit” de nepăsarea, indolența și corupția care guvernează societatea românească de azi. Moartea și suferința care au însoțit acest eveniment tragic sunt mari, însă reacțiile pe care le-a stârnit în mediul online au fost cutremurătoare de-a dreptul. Pentru un popor declarat creștin, aceste reacții m-au pus pe gânduri și m-au făcut să declar în sinea mea:”rătăciți pentru că nu cunoașteți Scripturile”. Creștinii ortodocși în frunte cu conducătorii lor, creștinii neoprotestanți și alți creștini s-au întrecut în a condamna ”sataniștii” care în opinia lor au fost pedepsiți de Dumnezeu pentru păcatele lor.

 Lăsăm la o parte ceea ce s-a întamplat în club înainte de izbucnirea incendiului. Părerea mea e că nu e vorba de satanism ci doar de un mod neînțeles de muzică prin care un grup de oameni care refuză în modul lor să se integreze într-o societate bolnavă (aici toți creștinii sunt de acord că trăim într-o societate suferindă) își strigă disperarea. ''Şi nu mai era nimic de spus. Până azi! Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii!Iar ziua în care vom ceda este ziua în care vom muri! '', sună refrenul piesei ''The Day We Die''.

Reacțiile ”creștine” sunt greșite din mai multe puncte de vedere și voi încerca să le demontez tocmai prin prisma unuia care s-a întors de la un eveniment creștin desfășurat in Austria.

1. Nu toată muzica rock este satanică. ”All you need is love” cântau beatleșii si atâția alții în urma lor. Chiar dacă Dumnezeu nu apare explicit în cîntecele de dragoste ale unor rockeri să nu uităm că biblia ne învață că Dumnezeu este dragoste.

2. Victimele văpăilor nu au căzut pradă pedepsei divine. Spune-le: "Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui, si sa traiasca. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea!” . Oricât de păcătoși ar fi fost acei oameni, în ochii lui Dumnezeu ei mai aveau o șansă. Cine ar îngropa cu bună știință o investiție cu potențial de profit?

3. Numărul bisericilor raportat la numărul spitalelor este aproximativ în aceeași proporție cu alte țări din Europa. Problema mare este nu numărul ci modul în care se petrec lucrurile acolo. Dacă toate s-ar petrece ca la carte atât în spitale cât și în biserici atunci lumea ar realiza diferența dintre ele, căci spitalele au menirea să salveze vieți iar bisericile să salveze suflete. Din păcate tot mai multe spitale și biserici ajung goale sau pline de muribunzi. Pentru că nu poți numi altfel decât muribund pe cineva care frecventează biserica dar nu trăiește cu adevărat ceea ce se predică acolo, ba mai mult se repede să judece și să condamne chiar dacă nu este chemat să o facă, ci dimpotrivă este dator să iubească. 

Dacă noi creștinii am trăi viața pe care suntem chemați să o trăim, victime precum cele din club ar fi infinit mai puține, pentru că odată cu noi s-ar schimba și lumea în care trăim, iar societatea ar funcționa pe alte coordonate.

Revin la Timeia. Ea știa care este destinația ei și de aceea a reușit să învingă lacrima durerii cu surâsul celui care cunoaște Adevărul. Lucru pe care cei din Colectiv n-au apucat să-l afle. Și pentru asta suntem și noi creștinii vinovați. Dar noi mai avem timp să schimbăm ceva.

SOMNUL RAŢIUNII

Monştrii născuţi din negura minţilor adormite au bântuit şi bântuie încă această lume. Este trist să vezi greşeli ale trecutului repetate cu obstinenţă într-o lume care se vrea modernă. Însă de multe ori, văzând unele comportamente mă gândesc la falia culturală care separă micile lumi de pe acest pământ. Ce este şi mai trist e că, în loc să creem punţi de legătură şi să încercăm o înţelegere a stării de fapt, ne este mai aproape argumentul bâtei. 

Scriu textul acesta după ce am "rumegat" recentele evenimente de la Paris, pentru că nu văd de ce se acţionează mai mereu sub impulsul imediat al unei nevoi viscerale de ripostă, care obturează orice urmă de raţiune. Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte sunt percepte ale justiţiei începuturilor umane, percepte anihilate de învăţăturile oricărei religii majore. 

Nu încerc să iau apărarea "jurnaliştilor" martirizaţi, dar nici să-i apăr pe "justiţiarii cu mitraliere". Se pare că nici unul dintre ei nu au priceput că libertatea lor se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi. În vreme ce primii, în numele unei obraznice libertăţi de exprimare se comportau precum un copil tâmp ce aţâţă cu băţul prin gard un pittbul cu ochii înroşiţi de furie, ceilalţi, la fel de "inteligenţi" acţionau organic şi nu raţional, lăsând de o parte învăţăturile Coranului, asta presupunând că citiseră vreodată Cartea lor sfântă...

De fapt, aici cred că este marea problemă generatoare a acestui conflict. El este creat şi întreţinut tocmai de necunoaştere, de acei ochelari de cal pe care-i poartă creştini şi musulmani deopotrivă. O scurtă documentare relevă că de fapt, şi noi şi ei suntem îndemnaţi să ne închinăm Aceluiaşi unic Dumnezeu. Vă spune ceva Ibrāhīm, Nūh, Yūnus, Mūsā sau Isā al-Masīh ? dar Avraam, Noe, Iona, Moise sau Isus Hristos? Sunt personaje comune ale Cărţilor Sfinte care îndrumă (sau ar trebui s-o facă) cele două religii.

Însă această lume se dovedeşte încă o dată a fi condusă de zeul ban. Ziariştii caricaturizează totul în numele banului, nu vă lăsaţi minţiţi de orice altceva, că vă garantez că dacă nu-şi duceau traiul de pe urma acestor desene, nu le făceau, iar "războinicii lui peşte" fac ceea ce fac din pricină că sunt îndoctrinaţi de mici cu false învăţături profetice care-i reduc la statutul de roboţei telecomandaţi de către cei care nu vor altceva decât să deţină şi să controleze teritorii bogate în "aurul negru".

Aţi văzut vreun emir sau vreun bogătaş arab să-şi încingă centura de explozibil şi să se arunce în aer prin vreo piaţă europeană? Ei bine nici nu o să vedem vreodată aşa ceva! Bieţii copii sărmani din toate colţurile lumii musulmane sunt strânşi în tabere de antrenament unde pe lângă o masă caldă şi consistentă li se spală creierul cu promisiuni de viaţă mai bună pentru ei şi ai lor şi în eventualitatea unei morţi "eroice" cele patruzeci de fecioare care ipotetic îi vor aştepta în rai.

Am râs amar auzind sintagma americană: "instituirea democraţiei în Irak". Adică mergem noi, jandarmul planetei şi le punem cu de-a sila lingura în mână unora care din tată în fiu mănâncă pe podea întingând cu mâna lipia în vasul cu mâncare. Asta lăsând la o parte faptul că intenţia nu era democratizarea şi eliberarea unui popor, ci instaurarea unui regim care să trimită ţiţei ieftin pentru naţiunea americană.

Dacă se doreşte cu adevărat eliberarea unui popor, primul pas care trebuie făcut este punerea pe picioare a unui sistem educaţional eficient. Educaţia eliberează minţile, deschizând noi orizonturi de cunoaştere. Un om educat, cu mintea deschisă, nu va cădea atât de uşor în plasa extremismului de orice fel ar fi el. Tocmai de aceea mă pune pe gânduri eterna reformă a învăţământului românesc. Dar asta este altă poveste, pentru altă dată...