Au fost create sub forma unor vase mici şi fragile, dintr-un porţelan fin. Nu toate sunt de albul cel mai pur însă nu asta este relevant în povestea asta. Şi până la urmă, dacă Creatorul lor a hotărât aşa, cine suntem noi să comentăm ce culoare au? Apoi, fiecare vas a fost umplut cu pământ din cel mai roditor, iar în mijloc de tot a fost pusă câte o sămânţă mititică.
La vremea potrivită câte un vas din acesta a fost pus în mâinile a câte unui grădinar, spre îngrijire. Aici lucrurile se complică s-ar părea. Vedeţi voi, nu toţi grădinarii au atâta pricepere, şi chiar cei pricepuţi nu au întotdeauna timpul necesar pentru a îngriji cum se cuvine ceea ce au în ogradă. Căci e nevoie de căldură, de lumină, trebuie creat mediul potrivit pentru ca din bobiţa aceea mică sădită în vas să răsară ceva. Şi treaba nu e terminată aici, pentru că nu ştii, ca şi grădinar, ce va creşte din frunzuliţele acelea care şi-au scos vârful firav la lumină. Deoarece, vedeţi voi, istorisirea noastră ne spune că acestea sunt nişte plante mai speciale, care se dezvoltă în funcţie de mediul întâlnit la suprafaţă. Pot fi garofiţe sau narcise; pot fi orhidee gingaşe sau toporaşi firavi; pot fi trandafiri sau crini cu miros ameţitor, bujori sau gladiole... Însă, tot atât de bine pot să fie păpădii sau buruieni, mărăcini sau mai rău plante carnivore. Brrr...
Grădinarilor, voi cum vă îngrijiţi glastrele primite? A răsărit ceva? Aveţi mare grijă, de voi ţine ca în casele voastre să miroase a primăvară eternă! Ştiu, e greu câteodată, aveţi şi alte treburi pe cap, însă nu-i aşa că merită efortul atunci când ea înfloreşte în preajma voastră şi sunteţi îmbătaţi de parfumul ei suav?
