E 11 Decembrie și în orașul care m-a adoptat nu e pic de zăpadă. La ceva distanță vârfurile semețe ale Retezatului și-au îmbrăcat deja căciulile de nea de un alb strălucitor. Prin magazine se aud colinde și cântece de Crăciun. Și dintr-o dată mă trezesc că am același sentiment cu Bing Crosby care visează etern (în limba lui bineînțeles) la un Crăciun alb.
Chiar, imaginați-vă vă rog cum ar fi un Crăciun în care să cadă atâta zăpadă încât drumurile să fie blocate și magazinele închise, astfel încât lumea să stea în case și să-și petreacă zilele acestea pline de lumină împreună cu familia și nu la shopping. Să cânte colinde, nu să le asculte prin gări, centre comerciale sau la radio-ul din mașină. Blocați în căminul lor să aibă un timp în care să fie împreună cu familia și să treacă în altă viteză, de la goana cotidiană la pacea și liniștea unor sărbători care înseamnă pace, liniște și speranță, nu alergare după cadouri și mâncare, sărbători în care lumina adevărată nu e dată sau substituită de luminițele care umplu vitrinele și străzile.
Un alt motiv de a-mi dori zăpada este acela că s-ar schimba radical aspectul dezolant al naturii prin care toamna a trecut ca o vijelie, dezbrăcând-o parcă de hainele frumoase ale verii și lăsând-o goală și zgribulită în bătaia crivățului nemilos. Mi-ar plăcea ca mantia albă a zăpezii să îmbrace trupul golaș al ținuturilor și albul ei imaculat să sporească lumina. Așa, sub protecția hainei de omăt, natura se poate odihni și își poate aduna forțele pentru a-și îmbrăca la vremea potrivită rochița verde crud a primăverii.
În final, un ultim gând, o dorință pusă înaintea adevăratei Sărbători: Nașterea Celui ce aduce Speranța în sufletele noastre. Aș vrea un Crăciun alb pentru a ne putea și noi inspira și poate ne înălbim și noi sufletele și cugetele pentru a intra în noul an mai curați și mai buni. Și aș mai dori ca bunătatea și neprihănirea albă a omătului să ne țină pe tot parcursul anului, transformându-se din albul zăpezii în srălucirea petalelor de ghiocei ai primăverii, în unduirea lanurilor de romaniță vara și în eleganța albă a crizantemelor toamna. Căci bunătatea nu aste condiționată de sezonul sărbătorilor ci ar trebui să fie permanentă.
În concluzie, vă doresc și îmi doresc un Crăciun cât mai alb și un an nou imaculat.
