Fireşte, arma aceasta nu ar avea vreo şansă reală dacă ar fi îndreptată asupra unui segment de public informat, înzestrat cu capacitatea de a discerne adevăratul subiect important al zilei, şi de a pune în paranteze falsele probleme. Însă în machiavelismul lor maeştrii propagandişti au rezolvat mai întâi această problemă, punând încet pe butuci sistemul educaţional şi transformând majoritatea populaţiei într-o masă de manevră, care răspunde emoţional la anticele "panem et circenses". Adică se mulţumeşte să aibe pântecul plin şi simţurile "gâdilate" de divertisment ieftin, fiind mai confortabilă "băltirea" spritual-socială decât vâltoarea unei vieţi active din toate punctele de vedere. Tabloidul câştigă tot mai mult teren în media, publicul fiind condus uşor înspre a prefera o ştire despre indispensabilii vreunei biete aspirante la statutul de vedetă decât spre a afla ceva care contează cu adevărat. O populaţie informată poate fi periculoasă, de aceea norul de praf propagandistic are menirea de a abate atenţia înspre alte orizonturi, mai facile deci mai uşor digerabile.
Am şi trei exemple, luate la repezeală şi complet aleatoriu:
1. Mai deunăzi, un cotidian online titra in spiritul vremii: "Şoferi, guvernul vă pregăteşte o nouă lovitură". Ok, zic, hai să văd "lovitura". Ei bine, şocul era că, odată cu creşterea salariului minim pe economie vor creşte şi amenzile în concordanţă. Wow, ţineţi-mă să nu cad!!! Deci nu e importantă creşterea salarială, ci creşterea amenzii pe care dacă sunt un şofer decent poate că n-o s-o iau vreodată. Curat drob de sare coane Mitică!
2. Un nene, nu spun cine, frate cu o persoană importantă face ochii mari şi mâna greblă la vederea unui morman de bani cu o culoare şi miros dubios, pentru a mijloci influenţa fraternă. Este înhăţat şi dus la "reeducare", timp în care propagandiştii "lor" sar la garduri cum că banii ar fi daţi de fapt de altcineva, adversar politic al "fratelui mai mare". Deci eu ar trebui să cred că de vină e cel ce dă, nu cel ce ia. Frate, dacă ai pus mâna pe bani cu scopul de a inlesni o mârşăvie, înseamnă că ai crezut că o poţi înfăptui şi oricum nu mai contează de unde sunt banii, "vinovat" scrie pe tine.
3. Umblă vorba prin lumea creştină cum că după o traducere ştiinţifică a bibliei "se dă peste cap" credinţa noastră. Conform erudiţilor translatori, Isus Cristos nu a murit pe cruce, ci pe stâlp ergo a fost stâlpificat iar nu crucificat. Asta vine într-adevăr ca un şoc, mai ales pentru cei care pupă crucea cu pioşenie plini de nădejdea că acea bucată de lemn are soluţia problemelor mici sau mari. Pentru ceilalţi creştini chiar nu contează arma crimei, că e ea cruce, stâlp, copac, sabie, arc cu săgeţi sau kalaşnikov. Pentru că nu sunt importante nici mobilul crimei, nici "modus operandi" ci Persoana care a suferit supliciul şi ce a făcut şi face acea Persoană după "asasinat".
Deci avem de ales între medievalul "crede şi nu cerceta" şi biblicul "cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun", în funcţie de dorinţa noastră de a fi sau nu sub vraja propagandei.
