vineri, 31 octombrie 2014

TUPEUL CA FORŢĂ MOTRICE.

România anului 2014, la 25 de ani de la schimbarea unei dictaturi cu o altă dictatură. Te uiţi în jur şi constaţi că toată teoria învăţată nu se poate aplica în realitate. De la ştiinţe politice la legile fizicii, toate sunt cum nu ar trebui să fie. Parcă toată ţara a fost pusă cu susul în jos şi te uiţi buimac cum albul devine negru iar binele este dintr-o dată rău.

La un moment dat se vorbea de dictatura bunului simţ. Se vorbea doar, pentru că de la vorbă la faptă e cale lungă şi nu-i aşa că e mult mai uşor să vorbeşti? De ani de zile trăim din vorbe, din promisiuni făcute de la cei mai mici la cei mai mari conducători fie ei de firme sau politici. Am tot auzit: "acum ştim că o duceţi rău, dar răbdaţi încă puţin că va fi bine şi pentru voi" şi încă aşteptăm...

Însă nu cinstea şi dreptatea sunt la putere în România noastră dragă ci tupeul. Ai tupeu? Eşti rezolvat! Poţi accede în funcţii de conducere iar nivelul acestora depinde de măsura tupeului tău. Poţi rezolva orice diferend sau problemă doar pe bază de tupeu aplicat la maximum. Cu cât strigi mai tare cu atât argumentele tale capătă mai multă putere de convingere, fie ele adevărate sau nu.

Nonvaloarea surclasează tot mai des valoarea doar prin completare cu doza suficientă de tupeu. Iar cum proverbul spune: " Cel mai deştept cedează" constatăm o invazie a tupeiştilor în fruntea a tot ce înseamnă viaţă politică, economică, ştiinţifică, artistică şi publică. Ţoape cu două clase şi papiţoi inculţi abordează înfoiaţi de importanţa autoimpusă subiecte de care până şi un profesor universitar s-ar apropia cu sfiala dată de un domeniu nu pe deplin stăpânit.

Şi atunci ai trei variante: Să-l invoci eminescian pe Ţepeş vodă (însă ştim că e mort deci varianta asta cade), să aştepţi intervenţie divină(este ok, dar poate dura) sau să faci ceva. Şi cel mai bun mod de a începe să acţionezi este să ignori tupeul şi să creşti în domeniul tău astfel încât să creezi în jurul tău o oază de normalitate care să atragă şi alţi doritori de normal. Aşa poate fi creată avalanşa care să cureţe lumea de plaga tupeului.

joi, 30 octombrie 2014

FEREASTRĂ SAU VITRALIU?

De vreun an de zile fac parte dintr-o echipă mai mare. OK am mai fost parte din echipe, în școală, în armată sau la serviciu, însă până acum nu am realizat un lucru extrem de important și anume că diversitatea face lucrurile mai frumoase și mai impactante. Până acum îmi doream parcă să fim toți la fel, să existe unitate în gândire și idei. 

Săptămâna trecută am primit din partea unui coleg din echipă ilustrația clară a ceea ce trebuie să fie o echipă. Chiar dacă el se referea la cu totul altceva în frazele pe care le-a rostit, pe mine m-a pus pe gânduri esența spuselor sale. 

Voi dacă ați fi puși în fața a două ferestre iluminate doar de un reflector, iar una dintre ele ar fi o fereastră obișnuită iar cealaltă o fereastră vitraliu, în dreptul căreia v-ați opri mai mult timp? 
Aceeași lumină pătrunde prin amândouă însă nu-i așa că vitraliul dă o altă perspectivă asupra luminii? Jocul culorilor dat de micile bucățele de sticlă poate crea o imagine captivantă, mai ales dacă fiecare piesă colorată este așezată la locul potrivit. 

Tot așa  și într-o echipă: dacă toți membrii ei sunt de aceeași culoare, echipa poate da rezultate, nimeni nu neagă asta, însă impactul creat nu este spectaculos și intervine cel mai probabil plafonarea. În schimb, o echipă formată dintr-o multitudine de caractere diferite are șanse mai mari să ”facă valuri”, mai ales dacă are un regizor bun care să alcătuiască puzzle-ul. 

Tot așa cum o orchestră simfonică nu poate fi alcătuită doar din pianiști, și o echipă trebuie să aibe mai multe voci. Brainstorming-ul nu e vreo trăznaie importată de la americani fiindcă așa dă bine, precum Haloween și Valentine's Day, ci este o necesitate pentru a păstra proaspătă viziunea și ținta unei echipe. Dacă din zece idei dezbătute măcar două au valoare și sunt aplicate cu succes atunci ”furtuna de idei” și-a atins ținta. În mod sigur vor exista păreri contrare, însă dacă argumentele susțin o idee, atunci echipa va ști să aleagă.

Mă bucur că fac parte dintr-o echipă ”vitraliu”, și chiar dacă nu sunt tot timpul confortabil cu unele culori, mai important decât acest lucru este imaginea pe care o formăm împreună și impactul pe care-l avem...