Iată că a trecut Crăciunul şi se apropie cu paşi repezi anul nou. Având câteva zile de odihnă mi-am lăsat gândurile să zburde în voie, iar ce a ieşit am zis că poate fi de folos şi altora aşa că am încropit cele de mai jos ca o scrisoare deschisă pentru minţi deschise.
Trecem an de an prin acest sezon al “sărbătorilor de iarnă” din ce în ce mai grăbiţi şi mai preocupaţi de cele mai “mari” nimicuri: ce punem pe masă, ce cadouri facem şi cui, dacă bradul să fie natural sau “eco”, cu ce ne îmbrăcăm de sărbători sau unde petrecem sărbătorile şi uităm esenţa lor şi darurile venite odată cu ele: dragostea, bucuria, pacea şi speranţa.
Luăm de cele mai multe ori totul de-a gata fără să realizăm că tot ceea ce sărbătorim, ba mai mult, tot ceea ce suntem i se datorează lui Cristos. Fără El nimic nu ar mai fi fost posibil şi am toate argumentele să afirm asta:
Fără Cristosul coborât in chip de copilaş în ieslea Betleemului noi n-am sărbători Crăciunul, cu sau fără brad, cadouri sau Moş, pentru simplul fapt că lumea aşa cum e ea acum n-ar fi fost posibilă. Europa creştină, leagănul democraţiei şi locul de pornire al civilizatiei moderne n-ar fi existat.
Fără Cristos, ne-am fi închinat la zeii nordici sau egipteni, greci sau romani, sau cine ştie, ne-am fi aşezat conştiincioşi covoraşele spre Mecca la orele când muezinii ar fi cântat chemarea la rugăciune. Colindele n-ar fi răsunat pe la case, iar singurele măşti prin satele româneşti ar fi fost purtate de femei, celebra „burka”.
Fără Cristos, să-mi fie iertată necuviinţa, n-ar fi existat nici cozonacii şi nici cârnaţii n-ar fi sfârâit pe jarul sobei, pentru că porcul ar fi fost „haram” adică interzis.
Dar mai ales, fără Cristos, n-am fi cunoscut cu adevărat dragostea nemărginită a Tatălui pentru noi, manifestată prin Fiul Său, născut într-o iesle ca să-Şi dea viaţa pentru împăcarea lumii cu Creatorul ei.
Zilele trecute am provocat prietenii să-şi facă linişte în suflete ca să audă corul îngeresc anunţând naşterea Regelui. Cine a făcut cu adevărat linişte a putut să audă şi scâncetul Copilului născut acum două milenii în cetatea lui David şi care acum stă la dreapta Tatălui.
Credincios sau necredincios, cititorul trebuie să conştientizeze un lucru: Cel care a făcut toate acestea posibile domneşte peste întreaga Creaţie, fie că Îi acceptăm sau nu domnia.
