luni, 18 iulie 2016

Peştele împuţit şi Matrix-ul

Este suficient să priveşti în jur pentru ca să-ţi vină să exclami parafrazându-l pe Shakespeare: "E ceva putred în lumea asta!"

Mor oameni nevinovaţi, adunaţi să se bucure de un foc de artificii la ceas de sărbătoare, striviţi de un camion condus de un dement cu fiţe de martir al Islamului, pornit în căutarea celor cincizeci de fecioare iluzorii care-l aşteaptă în eternitate (gândire de un misoginism mai obtuz decât unghiul de 179 de grade).

La capătul opus al continentului mor alţi oameni într-o "lovitură de stat" mai cusută cu aţă alba decât celebra "revoluţie" dâmboviţeană. Coup d'etat eşuat lamentabil sau mise en scene măiastru executată, cert este că în acest moment armata turcă este subjugată politic, iar opoziţia băgată dacă nu la zdup atunci cel puţin sub preş.

Dacă priveşti mai aproape, pe plaiuri mioritice îţi vine în minte vechea zicală strămoşească; "peştele de la cap se împute". Ţară cu mai multe minusuri în domeniul politico-administrativ nu cred că se mai găseşte pe bătrânul nostru continent. Cei care-l invocă pe Ţepeş uită că în cazul improbabil în care el ar reuşi să revină, n-ar mai găsi pe dealurile şi munţii noştri lemn pentru celebrele-i ţepe. "Nici o problemă, ar zice cei ce ne conduc, putem importa ţepe bune de la Schweighofer, căci la ei e tot lemnul nostru."

Unii zic că avem conducătorii pe care-i merităm, că doar noi i-am votat şi-i votăm. Asta ar însemna că am lăsat noi înşişi ca peştele să se împută. Însă, privind spre lumea aceasta de undeva mai de sus, din stratosferă, îţi vine mai degrabă a crede că peştele ne-a fost servit gata împuţit cu motto-ul: " vrei nu vrei, bea Grigore aghiasmă".

Nu-mi plac teoriile conspiraţioniste însă câteva indicii mă fac să cred că trăim într-un Matrix în care iluzia nu e aceea că trăim ci aceea că avem un cuvânt de spus în "marele joc". Şi sunt câteva argumente pentru concluzia aceasta "fantezistă":

  • Cel puţin două citate ale unor celebrităţi. Tătucul Stalin dixit: "Nu contează cine votează, contează cine numără voturile" iar tatăl lui Tom Sawyer spunea că "Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm".

  • Ciudatul obicei al aleşilor noştri, şi nu doar, de a face o vizită în SUA imediat în preajma alegerilor, seamănă leit cu vizita domnitorilor balcanici la Înalta Poartă pentru a-şi lua "firmanul", odată cu instrucţiunile.

  • Hotărârile şi rezoluţiile luate de către comitetele şi comisiile planetare după întâlniri în cerc închis, hotărâri care întorc cu 180 de grade tot ceea ce credeam şi am fost învăţaţi că este corect şi moral şi care duc lumea înspre un sclavagism pictat in curcubeul libertăţii nou înţelese.


Dacă Matrix-ul din film se hrănea efectiv cu vlaga oamenilor subjugaţi, matrix-ul în care se pare că trăim se foloseşte de orice mijloace pentru a ne face să-i slujim, să-i dăm tot ce avem, tot ceea ce producem şi să fim bucuroşi că trăim cu ce rămâne.

Şi atunci te întrebi ce-i de făcut? Alegi precum unii să nu mai votezi, pentru a nu legitima o conducere care-i subjugată altor interese, sau să te rogi pentru cei înălţaţi în dregătorii, sperând să apară acel Neo care să răstoarne Matrix-ul şi să scuture lumea. Eu unul aleg varianta a doua, cu menţiunea că mă rog şi pentru sănătatea celor care ne conduc. Nu de alta, dar n-aş vrea ca la momentul 0+1 să li se descopere vre-o boală gravă care să-i scoată din temniţă. 



(c) foto : Deviantart.com