luni, 19 mai 2014

MIEZ DE MAI

Cauciucurile se mulează pe asfaltul întins precum o curea, urmând sinuozităţile lui şerpuitoare. Soarele îşi iţeşte nasul roşiatic de după un nor răzleţ şi-şi aruncă razele obraznice în parbriz, supărat parcă de zgomotul motorului, care a indrăznit să-i tulbure somnul în dimineaţa aceasta de mai. 

Maşina se aşează liniştită pe drumul ce se strecoară printre dealurile care par că nu mai au noţiunea anotimpurilor. Taman acum, când se apropie căldura verii s-au trezit să-şi îmbrace ditamai blana miţoasă şi verde-albăstruie a frunzişului pădurii. Şi e clar că le e prea cald, din moment ce atât din coama lor, cât şi din panglica şoselei se ridică uşor vălătuci albicioşi de aburi, probabil transpiraţia pământului.

Brusc motorul mârâie îmbufnat, dând piept cu urcuşul unduitor al serpentinelor. Toţi caii de sub capotă îşi încoardă greabenele şi nechează uşor atunci când sunt struniţi în coasta dealului. Încă puţin, încă o curbă...

"- Vladu'! fii, te rog, atent la drum!" e laitmotivul fiecărei dimineţi în drumul spre serviciu, atunci când maşina coboară uşurel în Valea Haţegului, pentru că nu mă pot sătura de priveliştea ce se desfăşoară în faţa ochilor. Orăşelul pare că dormitează liniştit, străjuit de cuşmele încă albe ale Retezatului. De pe oglinda azurie a lacului de acumulare se înalţă fuioare de vapori care se împletesc cuminţi în caierul norilor albi, precum lâna oilor de pe dealuri. Râuşorul Galbena, care-şi primeşte numele de la lutul spălat în curgerea sa, s-a burzuluit niţel din cauza ultimelor ploi şi abia-şi mai încape în matcă. Afară miroase a iarbă crudă şi a ploaie abia potolită, şi dacă n-aş fi afon şi puţin timid aş cânta, nu ştiu ce, dar aş cânta ceva. Oricum sufletul îmi cântă, şi cred că am întinerit puţin...