Cu toţii ştim ce înseamnă a te culca pe lauri, însă în contextul societăţii româneşti de astăzi, expresia capătă noi valenţe, devenind în unele locuri un modus vivendi, mai ales când aşternutul este constituit din laurii cuceriţi de alţii. Parazitând succesele unora, o grămadă de paraziţi îşi duc somnul tihnit colcăind molcom şi nepăsător pe ceea ce au clădit alţii. Şi vin să argumentez cu un exemplu văzut recent în ţara noastră "evoluată" la orânduirea capitalistă, fie ea şi de baltă.
Am petrecut câteva zile într-o staţiune din vestul ţării, într-o încercare de relaxare uşoară după iureşul de până acum. Dincolo de iluzia odihnei atunci când pleci în concediu cu un copil mic, a venit precum un buldozer să ne lovească în faţă realitatea cruntă de la faţa locului.
Într-o vale binecuvântată cu apă termală din belşug, şi cu investiţii masive din partea regimului comunist care incerca să ofere condiţii de recreere "omului de tip nou" dai cu nasul de putoarea nesimţită a celor care profită de ceea ce au creat alţii.
Crezând cu tărie că lucrurile au evoluat şi în România, am rezervat online o cameră la o pensiune. Realitatea capitalismului românesc ne-a lovit precum o palmă peste faţă. O cămăruţă insalubră în care abia puteai pune o valiză, darmite un pătuţ de copil, fusese prezentată pe booking.com ca fiind o "dublă cu balcon". Bineînţeles că am refuzat-o şi am pornit în căutare de altceva. Am găsit, însă despre asta ceva mai târziu.
În zilele următoare am realizat cum stau lucrurile de fapt, văzând o staţiune plină ochi de lume venită la tratament sau doar în weekend, însă rămasă ca infrastructură în secolul trecut. Trotuarele puţine şi pline de hârtoape te sileau să umbli pe carosabil, făcând slalom printre maşini, iar noaptea era o adevărată aventură, mai ales că lipsa iluminatului stradal oferea surprize la tot pasul.
Sigur că nu toate lucrurile erau negre, am văzut investiţii private care aduc a occident, de la hoteluri şi pensiuni de 4-5 stele la aqua parc curat şi civilizat în care atmosfera era aproape de "vest". Problema este că, profitând de aceste perle, paraziţii publici sau privaţi, în speţă administraţia localităţii şi micii "privaţi" care-ţi oferă cazare, trăiesc bine merci fără a mişca un deget în a-şi eleva nivelul. Românescul: "las-o bre că merge şi aşa" este adoptat ca motto, iar ceea ce este mai trist este că românul de rând tace şi înghite, pentru o iluzorie economie la buget. Spun iluzorie, deoarece noi am ajuns să plătim puţin mai mult decât pentru camera rezervată online, însă diferenţa acoperea pe deplin condiţiile net superioare, amabilitatea gazdelor şi micul dejun care era inclus în preţ, spre deosebire de prima locaţie.
Ideea principală pe care aş vrea să o priceapă şi să o aplice toţi românii este următoarea: Dacă te culci pe lauri, ai grijă să fie laurii tăi, iar odihna să-ţi fie atât cât să-ţi recapeţi forţele pentru a-ţi face un culcuş din lauri mai proaspeţi.
imagine: borcanulcucitate.ro
