joi, 3 august 2017

BOGUS ŞI CONTRAATACUL INADECVAŢILOR

Vă aduceţi aminte filmul "Bogus" cu Whoopi Goldberg, Gerard Depardieu şi dulceaţa aceea de copil Haley Joel Osment? Filmul în care francezul năsos joacă rolul prietenului imaginar al băieţelului rămas orfan, care ajunge în grija naşei sale neîncrezătoare. Ei bine Bogus înseamnă tocmai fals, ireal.

Vă întrebaţi presupun, ce legătură are asta cu partea a doua a titlului. Aveţi puţintică răbdare, vorba lui Trahanache, sunt pe cale să vă dezvălui intriga...

Deunăzi, într-un moment de relache, făceam o trecere în revistă a ceea ce e nou pe facebook. Dacă totul e "virtual" acum, îmi zic câteodată, ia să citim presa virtuală. Şi îmi cad ochii pe un "articol" în care autorul, în încercarea de a legitima cumva mişcarea LGBT(şi mai nou Q - asta încă nu ştiu de unde vine), foloseşte ceea ce în limbajul academic al microbiştilor se numeşte "focu' la ei". Adică un fel de "cea mai bună apărare e atacul", în încercarea disperată de a demonstra că ei sunt buni fiindcă ceilalţi greşesc profund. Şi "jurnalistul" scoate din "puţul gândirii" o remarcă, zice el ironică, la adresa celor care susţin valorile creştine. Pentru că, nu-i aşa, doar creştinii sunt homofobi şi intoleranţi, deoarece se ştie că tot restul lumii abia aşteaptă să îmbrăţişeze "noua normalitate" promovată în aceste vremuri? Ideea care străbate iluminator discursul dânsului este aceea că nu poţi purta un dialog coerent şi lămuritor cu cineva care are un "prieten imaginar". Idee care m-a pus pe gânduri, e adevărat, căci altfel nu butonam acum tastatura.

Întrebare: Câti dintre voi, care citiţi acum rândurile astea, L-aţi văzut vreodată faţă în faţă pe Isus, sau pe Dumnezeu? Vă aştept răspunsurile la comentarii, mai jos. Dacă da, fericiţilor, sunteţi tari! Eu unul nu I-am văzut. Citind Biblia, doar mi-I pot imagina oarecum. Asta înseamnă că tipul avea dreptate, sunt imaginari, nu-i aşa? Şi a mai zis un adevăr "avocatul acuzării": sunt prietenii mei. Însuşi Isus a spus asta în Ioan 15:15: "Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu." Asta presupunând că eşti credincios creştin, altfel nu se pune... 

Dar, de dragul discuţiei, să zicem că noi creştinii credem în Cineva care n-a existat şi nu există. Validează asta deviaţiile persoanelor apărate cu atâta ardoare în media zilelor noastre? Să presupunem că Isus nu a fost Fiu de Dumnezeu, ci doar un proroc aşa cum susţin evreii şi musulmanii, şi că s-a născut în familia lui Iosif şi a Mariei. Hopa! Nasol, nu-i aşa? Adică aşa cum se nasc toţi copiii, sau toţi puii în lumea asta, din împreunarea unui mascul cu o femelă? Păi să nu sară de un cot toţi lgbtq-riştii? Asta-i discriminare! Sau nu? O fi normalitate? Vai, te pomeneşti că până şi fiinţele lor august-progresiste au apărut pe lume în acelaşi mod învechit? 

Ce pierd din vedere inadecvaţii aceştia, este că dincolo de credinţă, de tradiţii sau de valori morale, perpetuarea speciei are la bază, cu mici excepţii, uniunea dintre un el şi o ea. Excepţiile fiind, pentru cei curioşi, animăluţele asexuate sau cele care se înmulţesc prin diviziune celulară. Ceea ce e mai dificil în cazul omului, care se vrea evoluat, sau mă rog, ultraevoluat, cum se consideră activiştii în cauză.

Revenind la film, lucrurile se aşează pe făgaşul bun atunci când personajul jucat de Whoopi Goldberg îl vede la rândul său pe Bogus. Tot aşa, cred că societatea actuală s-ar aşeza pe calea cea bună dacă ar întâlni cu adevărat prietenul meu imaginar, dar atât de real în acelaşi timp, Isus. Pentru că, doar cunoscând cu adevărat adevărul poţi deveni liber. Şi atunci ar dispărea şi disputele pe tema LGBTQ, pentru că nu ar mai fi o temă de disputat.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Toate comentariile sunt publicate după moderare.