Zilele trecute am ajuns din nou într-o zonă a ţării foarte dragă mie din mai multe motive şi anume Ţara Haţegului. Mi-e dragă pentru că am fost adoptat fără reţineri de către oamenii de acolo, găsindu-mi o familie şi o biserică dar şi pentru că se vede peste tot măreţia Creatorului. Nu degeaba locul acesta a fost locuit din vremi străvechi şi musteşte de istorie.
Ei bine, cu ocazia vizitei noastre pe acolo, am hotărât cu doamna mea să ieşim într-o seară la o plimbare, per pedes apostolorum, să ne umplem niţel plămânii cu aerul "de la munte", prilej cu care am avut parte de două lecţii preţioase susţinute de aceeaşi persoană. Dar zic s-o luăm metodic ca să nu pierdem nimic.
La o căutare pe google după Sântămăria-Orlea, destinaţia noastră de suflet, un rezultat cert este imaginea unei biserici monument, cum sunt mai toate bisericile vechi din zonă, biserica Cândeştilor. N-o să vă reţin cu multe detalii, ea fiind doar scena învăţăturilor primite la ceas de seară (mai multe găsiţi aici).
Cum era pentru prima dată când am văzut uşa bisericii neferecată, ba chiar larg deschisă, am zis că nu strică să o vedem şi la interior. A urmat o lecţie de istorie, predată de către un om simplu, care cu cuvinte puţin elevate ne-a pus în temă cu trecutul şi ne-a adus faţă în faţă cu prezentul şi cu realitatea sumbră.
Aflată în "curtea" Bisericii reformate de rit calvin, biserica este de fapt aproape orfană, in comună mai vieţuind doar doi credincioşi. Neputinţa acestora, aflaţi la vârste înaintate, e dublată de indolenţa autorităţilor locale, care mânate de vântul electoral ignoră secole de istorie şi îşi îndreaptă eforturile spre cultele "profitabile" în cazul unor sufragii.
Şi aici ajungem la subiectul celei de-a doua lecţii primite: patriotismul. Aşa cum zice o expresie populară: "Omul sfinţeşte locul". Am dat întâmplător peste un astfel de om, care se luptă să mai facă de ştiut lumii care calcă pragul acestui lăcaş că de secole în zonă au trăit creştini care au sfinţit prin credinţa lor locurile în care i-a pus Dumnezeu. Un om care nu are de-a face nimic cu calvinismul, dar care ştie că un popor care nu-şi cunoaşte istoria este predispus să o repete şi de aceea încearcă după puteri să ţină deschisă o uşă spre trecut, spre sfinţenia şi curăţia sufletească a unui popor care a ştiut să preţuiască valori morale şi spirituale care astăzi sunt văzute ca desuete de către cei care conduc destinele acestui colţ de pământ.
E trist că tot mai puţini români nu fac diferenţa între patriotism şi naţionalism şi astfel cad în plasa demagogiei celor care vor să conducă prin dezbinare. Dacă naţionaliştii văd pioritară bunăstarea unei naţiuni în detrimentul alteia, patrioţii, dimpotrivă, urmăresc binele comun al poporului în întregimea lui şi în diversitatea lui. ortodocşi sau calvini, catolici sau penticostali, români sau maghiari, germani sau sârbi, suntem puşi împreună să locuim şi să ne facem un viitor mai bun. Nu propovăduiesc prin asta renunţarea la identitatea culturală şi istorică a vreunei natiuni, ci doar consider că aşa cum am învăţat din istorie: unirea face puterea. Şi cred că o doză sănătoasă de patriotism ar face ca viaţa de zi cu zi a românilor de orice etnie să fie mult mai uşoară. Trist e că la conducerea ţării avem orice doar patrioţi nu.
Dacă ajungeţi din întâmplare prin zonă, căutaţi-l pe domnul Nicu. Dacă nu e prin preajmă, pe poartă e numărul lui de telefon. E vecin cu biserica şi abia aşteaptă să împărtăşească cu voi puţină istorie şi să ţină vie o casă a Domnului. Şi nu uitaţi, în Ţara Haţegului şi nu doar fiecare bolovan are amprenta unui dac pe el. Chiar dacă acum face parte din zidurile unei biserici calvine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Toate comentariile sunt publicate după moderare.