luni, 7 ianuarie 2013

RALIUL VIEŢII

Cred că aţi văzut măcar o dată imagini filmate dintr-o maşină care participă la campionatul modial de raliuri. Aţi văzut desigur agitaţia continuă ce are loc în timpul cursei, tensiunea şi adrenalina aproape palpabile. Toate acestea se petrec în timp ce maşina pare că înghite flămândă kilometrii de drum, iar peisajul se estompează până ce se transformă într-o perdea blurată de culori pastelate.

Nu am o experienţă bogată în viaţa dusă în doi, însă o văd oarecum asemănătoare. Colaborarea dintre cei doi implicaţi trebuie să se apropie de cea dintre pilot şi copilot.

Unul are datoria să ştie drumul de urmat, cu urcuşurile şi coborâşurile lui, cu schimbări de direcţie mai largi sau mai bruşte, să ştie în permanenţă viteza optimă precum şi check-point-urile care trebuie neapărat bifate de-a lungul drumului. 

Celălalt are datoria, la fel de importantă, de a fi cu toate simţurile active şi de a fi capabil să conducă în siguranţă, ascultând indicaţiile partenerului de drum şi reacţionînd cu promptitudine la situaţiile neprevăzute care pot apărea în cale.

Încrederea dintre cei doi trebuie, cred eu, să fie desăvârşită. Unul trebuie să-l creadă pe cuvânt pe celălalt şi să-i urmeze indicaţiile, iar celălalt trebuie să-şi încredinţeze viaţa în mâinile celui care are comenzile în mână. De colaborarea dintre cei doi depinde ca ei să ajungă la destinaţie în siguranţă. Adrenalina şi tensiunile sunt inerente unui astfel de drum, însă un drum fără aşa ceva devine monoton şi poate duce la starea de somnolenţă care poate scurta drumul printr-o nedorită ieşire în decor. Acelaşi rezultat îl poate avea şi lipsa colaborării, neînţelegerile apărute pe traseu, care pot duce la rătăciri temporare în cel mai bun caz, sau la accidente spectaculoase şi tragice în cel mai rău caz.

Nu ştiu ce instanță hotărăşte dacă şi cine merită să urce la bordul unui asemenea "vehicul", ceea ce ştiu e că am văzut curse superbe, însă am văzut şi accidente groaznice şi cel mai grav este când apar victime colaterale: pasageri apăruţi pe parcurs (a se citi copiii), sau persoane de pe margine (a se citi alţi membri ai familiei).

De aceea înainte de a vă aventura într-o asemenea călătorie în doi, e mai bine să fiţi convinşi că aţi ales partenerul de drum potrivit şi că drumul vostru prin viaţă este aşa cum trebuie să fie, iar la destinaţie să cînte muzica şi să aveţi parte de artificii, nu de bocete şi plânsete amare.


      

Un comentariu:

  1. Superb. Carcotas fiind din fire, as adauga doua observatii. In cuplu nu sunt prea bine definite rolurile. A doua ...(din pacate sau din fericire) in "viata reala" nu ai sansa sa faci o "recunoastere" prealabila a traseului si nici checkpoint-urile nu sunt prea bine definite. Totul tine de, cum bine spuneai, increderea reciproca.
    Multumesc de postare +Vlad Leucuta. Ai grija sa nu se usuce calimara

    RăspundețiȘtergere

Toate comentariile sunt publicate după moderare.