CERCUL

Cercul, atât de cunoscut nouă din fragedă pruncie în diferitele sale forme de manifestare (roata, soarele, cercul de gimnastică sau chiar străvechiul cerc pe care-l conduceam pe uliţă cu ajutorul unui băţ), reprezintă o formă geometrică apropiată de perfecţiune. Poate doar sfera să-i întreacă apropierea de absolut, însă şi sfera nu este altceva decât rotirea unui cerc în jurul diametrului propriu.

Poate de aceea, cercul are un rol important şi în viaţa noastră. De multe ori ne trezim, vrând-nevrând, că ne întoarcem de unde am pornit şi constatăm că "am închis cercul". Şi chiar dacă nu întotdeauna această închidere de cerc ne aduce bucurii, de cele mai multe ori ceea ce simţim este uşurare. Ne face bine să ştim că am mai rezolvat o problemă, am mai încheiat un capitol şi ne putem vedea liniştiţi de mersul nostru prin viaţă, gata să deschidem noi capitole, să desenăm alte cercuri.

Chiar dacă efemeritatea existenţei noastre face ca aceste cercuri să pară mai degrabă a fi desenate pe nisipul unei plaje, e bine să căutăm să închidem fiecare cerc în parte, sau, dacă suntem încă în plin proces de desenare al unui cerc, măcar să-l desenăm apăsat, cu grijă să nu-l stricăm, să nu-i deformăm trăsătura perfectă.

De aceea nu lăsaţi nici o situaţie de ceartă sau supărare fără să încercaţi măcar o rezolvare, o închidere a cercului. Rănile deschise nu fac bine nimănui, nici celui rănit, nici celui care a rănit. Încercaţi măcar să le oblojiţi, vindecarea vine cu timpul. Întâmplările fericite din viaţă au tendinţa să se petreacă de la sine, atâta vreme cât avem noi grijă să le îndrumăm pe calea potrivită, pentru a nu se transforma în răni.