ATEISM vs CREDINŢĂ

Se pare că recent Casa Albă s-a referit la pomii de Crăciun ca "pomi de sărbătoare", ceea ce l-a făcut pe prezentatorul CBS Ben Stein să prezinte un lucru pe care aş vrea să îl împărtăşesc cu voi.

Următoarele au fost scrise de Ben Stein şi au fost spuse de el pe post, în cadrul emisiunii CBS: "Sunday Morning Commentary".

Confesiunea mea:

Sunt evreu şi toți strămoşii mei au fost evrei. Nu mă deranjează nici un pic atunci când oamenii numesc acei pomi plini de luminiţe şi beteală "pomi de Crăciun". Nu mă simt ameninţat. Nu mă simt discriminat. Asta sunt, "pomi de Crăciun".

Nu mă deranjează deloc atunci când oamenii îmi spun: "Crăciun Fericit!". Nu cred că oamenii mă iau la mişto sau că se pregătesc să mă pună în getto. De fapt, chiar îmi place. Arată că suntem toţi fraţi şi surori care sărbătoresc acest moment fericit al anului. Nu mă deranjează deloc faptul că este expusă o scenă a Naşterii într-o mare intersecţie de lângă casa mea din Malibu. Dacă oamenii doresc o scenă a Naşterii, este la fel de bine pentru mine ca şi Menora de la câteva sute de metri mai încolo.

Nu-mi place să fiu desconsiderat pentru că sunt evreu şi nu cred că şi Creştinilor le place să fie desconsiderați pentru că sunt Creştini. Cred că oamenii care cred în Dumnezeu sunt sătui să fie desconsiderati, punct. Nu am idee de unde a apărut conceptul că America este explicit un stat ateu. Nu găsesc acest lucru nicăieri în Constituție şi nu-mi place că mi se vâră asta pe gât.

Sau se poate spune altfel: de unde a venit ideea că trebuie să adulăm celebrităţile, dar nu avem voie să iubim pe Dumnezeu? Cred ca e şi acesta un semn că devin prea bătrân. Dar sunt mulţi ca mine care se întreabă de unde au venit aceste celebrităţi şi unde s-a dus America pe care o ştiam.

În lumina multor glume pe care ni le trimitem unul altuia de amuzament, asta e puţin diferit: nu am intenţia să fac o glumă; nu e amuzant, ar trebui să te pună pe gânduri.

Fiica lui Billy Graham a fost intervievată în "Early Show" şi Jane Clayson a întrebat-o "Cum a putut Dumnezeu să lase să se întâmple aşa ceva?" (referitor la Uraganul Katrina). Anne Graham a dat un răspuns profund. A spus " Cred că Dumnezeu este foarte întristat de asta, la fel ca şi noi, însă de ani buni noi îi tot spunem lui Dumnezeu să iasă din şcolile noastre, din sistemul de guvernare şi să iasă din vieţile noastre. Şi ca un gentlemanul ce este, cred că El a dat calm înapoi. Cum ne putem aştepta ca Dumnezeu să ne dea binecuvantarea Sa şi protecţia Sa, dacă noi Îi cerem să ne lase în pace?"

În lumina evenimentelor recente... atacuri teroriste, atacuri armate în şcoli, etc., cred că totul a pornit atunci când Madeleine Murray O'Hare (a fost ucisă, corpul ei a fost găsit acum caţiva ani) s-a plâns că nu doreşte rugăciuni în şcolile noastre şi noi am spus OK. Apoi cineva a spus că e mai bine să nu se citească Biblia în şcoli. Biblia spune "să nu ucizi", "să nu furi", şi ”să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi”. Şi noi am zis OK.

Apoi Dr. Benjamin Spock a zis că nu ar trebui să ne disciplinăm copiii când fac prostii, deoarece personalităţile lor vor avea de suferit şi le va dăuna stimei de sine (fiul Dr. Spock s-a sinucis). Am spus că un expert ştie ce vorbeşte. Şi am spus OK.

Acum ne întrebăm de ce copiii noştri nu au conştiinţă, de ce nu deosebesc binele de rău şi de ce nu-i deranjează să ucidă persoane străine, colegi de clasă şi să se sinucidă.

Probabil, dacă ne gândim îndelung, putem să ne dăm seama. Cred că are foarte mult de-a face cu "secerăm ceea ce am semănat".

E amuzant cât de simplu e să-L batjocorim pe Dumnezeu şi apoi să ne întrebăm de ce lumea se duce în iad.

E amuzant cum credem ce scrie în ziare, dar punem la îndoială ce scrie în Biblie.

E amuzant cum poţi trimite glume pe e-mail şi ele se răspândesc precum focul în pădure, dar când începi să trimiţi mesaje despre Dumnezeu, oamenii ezită să le distribuie.

E amuzant cum articole indecente, crude, vulgare şi obscene trec libere prin ciberspaţiu, dar discuţia publică despre Dumnezeu este reprimată în şcoli şi la locul de muncă.

Râdeţi deja?

E amuzant că dacă redirecţionaţi acest mesaj, nu-l veţi trimite la multe din adresele din listă deoarece nu sunteţi siguri cum vor reacţiona, sau ce vor crede despre voi că-l trimiteţi.

E amuzant că suntem mai îngrijoraţi de ceea ce cred alţii despre noi decât de ceea ce crede Dumnezeu despre noi.

Distribuiţi dacă credeţi că merită.

Dacă nu, atunci ştergeţi-l... nimeni nu va şti că aţi făcut-o. Dar dacă daţi deoparte acest gând, să nu vă plângeţi de starea proastă în care se află lumea.

Salutările mele sincere şi respectuoase,

Ben Stein