Fulgi de nea căzând zglobii şi aşezându-se liniştiţi într-un covor alb. Globuri colorate şi beteală argintie atârnate cu grijă în brazi mai mari sau mai mici. Scârţâitul ghetelor pe zăpada îngheţată. Clopoţei veseli răspândindu-şi cântecul prin aerul rece al serii. Bucuria împărţirii de cadouri celor dragi. Steluţele de bucurie din ochii copiilor la vederea Moşului, tremurul vocii lor atunci când îi recită acestuia o poezie. Mirosul de plăcinte calde, de sarmale şi de vin fiert, de brad şi de ger năpraznic altoit cu fum ieşit din coşurile ce răsar din pătura de zăpadă ce acoperă casele. Câte un lătrat de căţel supărat pe câte un grup de copii care colindă pe la porţi.
Toate acestea aduc bucurie în suflete, chiar şi în cele rămase să-şi petreacă încă un Crăciun în singurătate. Ceva pare însă a fi uitat, sau dacă nu uitat, atunci aşezat într-un colţ pe o etajeră, cumva în penumbră. Însemnătatea acestei sărbători. Crăciunul nu este despre cadouri, nu este despre tăierea porcului şi despre vinul fiert, nu este nici măcar despre Moş Crăciun. Este despre o bucurie mult mai mare, care trebuie sa ne cuprindă, pentru că vesteşte venirea pe lume a celui care avea să salveze lumea. Cel care ne-a învăţat că trebuie să fim buni pe tot parcursul vieţii, nu doar în prag de sărbătoare.
INTREBARE: Mai experimentează cineva dificultăţi la vizualizarea conţinutului? V-aş ruga să-mi comunicaţi pe mesaje dacă da, şi browserul folosit (IE, Mozzila, Chrome, etc) pentru a putea lua măsuri. Mulţumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Toate comentariile sunt publicate după moderare.