COINCIDENŢE?!

  Viaţa e o înşiruire de întâmplari plăcute sau mai puţin plăcute, de necazuri şi bucurii. Este important să ne amintim cu plăcere de cele bune, şi să învăţăm din cele rele, pentru a putea spori numărul situaţiilor de care să ne aducem aminte cu drag .

  Întâmplările acestea nu pot fi însă doar coincidenţe, aşezări aleatoare de situaţii, de circumstanţe. Ar însemna că drumul nostru ar fi coordonat de haos, ceea ce ar fi cumplit. De aceea, ideea unui coordonator suprem este extrem de plauzibilă. Cel puţin din propria experienţă pot afirma că am încetat să cred în coincidenţe în momentul în care am realizat că în viaţa mea apar oameni potriviţi exact în momentele potrivite.   Oameni cunoscuţi sau necunoscuţi au apărut mereu la momentul oportun să-mi ofere un sfat, o vorbă bună sau un sprijin la nevoie.

  O poveste potrivită cu situaţia este cea a omului care în timpul unei inundaţii se refugiază pe acoperişul casei, şi se roagă lui Dumnezeu pentru salvare. La un moment dat apare o barcă, şi oamenii din ea îl invită să urce. 

-”Nu, mulţumesc! le răspunde el. M-am rugat Domnului şi El mă va salva”. 

   Situaţia se repetă şi el refuză mereu în acelaşi mod, până când apele se ridică şi omul îşi pierde viaţa. Ajuns la judecata supremă el se lamentează: 

-”Doamne, cum m-ai lăsat să pier, pe mine, fiul Tău credincios?”

-”Eu? Păi nu ţi-am trimis trei bărci? De ce n-ai urcat în ele?”

  Dumnezeu aduce în viaţa noastră oameni, sau îi ia de lângă noi cu un scop. Nu întotdeauna pricepem pe moment de ce, însă realizăm cu timpul că aşa trebuia să fie, că aşa e mai bine, că omul sosit a adus cu el ceva bun, sau dacă nu, dacă ne-a făcut un rău, am învăţat din acel rău şi am reuşit să-l transformăm în ceva bun, pentru ca la rândul nostru să putem oferi binele acesta. 

  O persoană dragă mie mi-a spus într-o zi: „Dumnezeu face din îngeri oameni şi din oameni îngeri”. Am realizat mai târziu câtă dreptate avea. Oamenii îngeri vin în viaţa noastră mai ales în momentele de cumpănă, şi ne aduc echilibrul necesar depăşirii acestora. Important este să avem puterea să-i primim, să le acceptăm ajutorul şi să acceptăm ca la rândul nostru să ne primim „aripile” necesare pentru a ajuta pe cei cărora le vom ieşi în cale.