Locuiesc într-un oraş cu clădiri vechi, mai ales în centrul său. Clădiri vechi, impozante, cu un farmec aparte, care au dat cândva denumirea de Mica Vienă urbei mele natale. Centrul a beneficiat în timp de o oarecare atenţie şi clădirile renovate mai recent sau cu ceva vreme în urmă arată altfel, deosebit, mai ales iluminate arhitectural.
Tot atât de adevărat este că, mai înspre periferie există şi reversul medaliei. Clădiri la fel de impozante odinioară zac acum triste şi sumbre, uitate de autorităţi, dar şi de cei care le locuiesc. Şi ce e cel mai trist este că a devenit extrem de facil să ignori orice reguli, inclusiv cele ale bunului simţ şi ruşinii afişând nonşalant pe faţada ruinată a clădirii o tăbliţă cu avertismentul : "Atenţie! Cade tencuiala!". Dintr-o dată nu mai e problema ta, ci a trecătorului. I-ai pasat cu uşurinţă responsabilitatea în cazul unui accident nefericit : "Eu l-am anunţat că e în pericol! De ce n-a fost atent?".
Nu contest că actualul context financiar face extrem de dificil un eventual efort de a remedia situaţia. Vina este împărţită în acest caz. Proprietarul clădirii e vinovat că nu investeşte, iar autorităţile se fac vinovate că nu înlesnesc cu nimic, nu încurajează un astfel de efort. Modalităţi de a o face sunt, interesul lipseşte.
E drept că şi noi, oamenii găsim de multe ori atât de uşor o ieşire dintr-o situaţie agăţându-ne de gât prea uşor tăbliţa cu "Atenţie! Cade tencuiala!". Este atât de simplu să acceptăm mai degrabă o stare de fapt, chiar dacă e uşor jenantă, chiar dacă riscăm să stagnăm o perioadă îndelungată în acea stare, aşteptând mai degrabă ajutor din afară, fără a-l cere chiar, spunându-ne resemnaţi : "Asta e. Măcar să aibe ceilalţi grijă să nu se lovească de mine. Şi dacă o fac, nu e vina mea, eu i-am avertizat!".
Culmea este că, în cazul nostru, investiţia nici nu este atât de mare. Nu trebuie un buget supradimensionat pentru a ne "renova". O haină curată, puţină grijă la aspectul exterior nu costă o avere. O carte bună se găseşte relativ uşor, programele tv nu sunt numai kitsch şi can can, muzica nu se rezumă la manele. Trebuie doar să conştientizăm situaţia şi să găsim voinţa necesară pentru a ne rupe de cotidianul impus parcă din majoritatea sferelor înconjurătoare, mai ales cele media. Ne este parcă mai simplu să purtăm pe umeri tencuiala veche şi scorojită, în loc să o scuturăm şi să o înlocuim, şi pe de-asupra să mai spălăm niţel ferestrele lăsând să pătrundă nestingherită Lumina, şi să le deschidem larg pentru a ne împrospăta sufletul.
©www.feherphotography.com
Nu contest că actualul context financiar face extrem de dificil un eventual efort de a remedia situaţia. Vina este împărţită în acest caz. Proprietarul clădirii e vinovat că nu investeşte, iar autorităţile se fac vinovate că nu înlesnesc cu nimic, nu încurajează un astfel de efort. Modalităţi de a o face sunt, interesul lipseşte.
E drept că şi noi, oamenii găsim de multe ori atât de uşor o ieşire dintr-o situaţie agăţându-ne de gât prea uşor tăbliţa cu "Atenţie! Cade tencuiala!". Este atât de simplu să acceptăm mai degrabă o stare de fapt, chiar dacă e uşor jenantă, chiar dacă riscăm să stagnăm o perioadă îndelungată în acea stare, aşteptând mai degrabă ajutor din afară, fără a-l cere chiar, spunându-ne resemnaţi : "Asta e. Măcar să aibe ceilalţi grijă să nu se lovească de mine. Şi dacă o fac, nu e vina mea, eu i-am avertizat!".
Culmea este că, în cazul nostru, investiţia nici nu este atât de mare. Nu trebuie un buget supradimensionat pentru a ne "renova". O haină curată, puţină grijă la aspectul exterior nu costă o avere. O carte bună se găseşte relativ uşor, programele tv nu sunt numai kitsch şi can can, muzica nu se rezumă la manele. Trebuie doar să conştientizăm situaţia şi să găsim voinţa necesară pentru a ne rupe de cotidianul impus parcă din majoritatea sferelor înconjurătoare, mai ales cele media. Ne este parcă mai simplu să purtăm pe umeri tencuiala veche şi scorojită, în loc să o scuturăm şi să o înlocuim, şi pe de-asupra să mai spălăm niţel ferestrele lăsând să pătrundă nestingherită Lumina, şi să le deschidem larg pentru a ne împrospăta sufletul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Toate comentariile sunt publicate după moderare.