CE CAUT EU...

În viaţa mea?

     E clar. Criza de la 40 de ani s-a instalat în cazul meu ceva mai devreme. Sute de întrebări îmi bântuie prin cap în ultima vreme, unele retorice, altele la care am găsit răspuns, unele încă rămase pentru mai târziu. Pe cele fără răspuns le las să stea puţin deoparte, să mă pot bucura niţel de răspunsurile găsite deja.

     Am o familie iubitoare? Da, o am şi o simt alături, fie că sunt persoane apropiate geografic sau dimpotrivă aflate peste mări şi ţări. Sunt persoane care mă susţin chiar şi atunci când nu aprobă întru totul ideile mele, oameni care intervin de pe alte continente în sprijinul meu, atunci când consideră că trebuie să o facă.

     Am prieteni? Da, câtă vreme sunt persoane în jurul meu care la primul semn pun mâna pe telefon sau folosesc alt mijloc de comunicare pentru a vedea ce-i cu mine, pentru a-mi oferi un sfat sau pentru a mă încuraja, consider că da, sunt binecuvântat cu prieteni, atât câţi sunt, sunt preţioşi. 

    Am succes? Câştig atât cât să plutesc lejer deasupra greutăţilor şi să-mi permit câte un mic răsfăţ când şi când, poate nu destul, poate mult în comparaţie cu mulţi români. Pe un alt plan am bucuria unui mic succes cu blogul meu (permiteţi-mi să mă umflu puţin în pene), chiar dacă majoritatea cititorilor sunt prieteni sau cunoscuţi ai prietenilor mei. Încă sunt văzut ca "domnul cumsecade" şi încă îmi place asta.
   Neîmpliniri? Sunt şi ele prezente pe listă. Se spune că "acela care are noroc la bani nu are noroc în dragoste", lucru neadevărat în cazul meu, căci nici la loto n-am câştigat, şi nici nu mi-am găsit încă jumătatea. E adevărat că de partea a doua nu m-am ocupat serios până de curând. Aici am o întrebare rămasă fără răspuns: poate exista un suflet pereche, cu care să poţi comunica aproape telepatic, şi de care să nu te poţi apropia mai mult, de parcă aţi fi despărţiţi de un perete gros de sticlă?
    Acum, dragi prieteni, ce credeţi, mai am vreo şansă sau trebuie să-mi caut un psihiatru bun?