Orice societate, din cele mai vechi timpuri şi pâna astăzi, s-a ghidat după un set de reguli, care să împartă cât mai strict posibil ce este bine de ce este rău, ce trebuie şi ce nu trebuie făcut, astfel încât societatea să trăiască în pace şi să se poată dezvolta.
Mai întâi verbal, apoi dăltuite în piatră, arse în lut sau scrise pe pergamente şi mai apoi hârtie, aceste reguli, morale în esenţa lor, au căpătat putere de lege în mâna unor conducători luminaţi, capabili să înţeleagă şi să împartă dreptatea, pentru bunul mers al poporului. Mii de ani, omenirea s-a ghidat după lege, fie ea divină sau juridică, evoluând spre ceea ce suntem (sau ar trebui să fim).
Mă uit în jur şi am impresia că noi românii nu mai facem parte din lumea asta. Parcă ne-a luat Dumnezeu minţile, parcă am fi loviţi de orbire. În ţara asta atât de binecuvântată, am ajuns parcă nişte străini în vizită, ajunşi să se crucească de tot ceea ce se petrece. Legi avem, dar nu-i pasă nimănui de ele. Ori nu se respectă, decât poate de cei "neadaptaţi" realităţii actuale, ori sunt astfel croite încât să poată fi ocolite cu uşurinţă de cei "adaptaţi". Cei care clamează egalitatea în faţa legii, "dar nu pentru căţei", şi care chiar ajunşi eventual de braţul justiţiei (mai degraba datorită unor răzbunări politice), dezvoltă subit boli incurabile, care nu le mai permit să-şi ispăşească pedeapsa.
Cât despre legile morale, acestea chiar au ajuns bătaia de joc a norodului, care altfel se înghesuie nevoie mare să bată mătănii sau să se închine la moaşte, pentru ca mai apoi să dea năvală la chiolhanele pregătite alături de sfintele lăcaşe, sau să belească ochii la televizor, să vadă ultimele isprăvi ale unor "vedete" promovate în lumina rampei mai degrabă de scurtimea fustei decât de realizări profesionale. Un norod care a hotărât că e trendy să sărbătorim de Crăciun tăierea porcului, iar de paşte sfântul drob de miel, că lumina adevărată se găseşte la Bamboo, nu în altă parte. E adevărat că aceste lucruri au fost induse şi de comportamentul clerului, care afişează fără jenă o opulenţă sfidătoare, în contradicţie cu orice declamă în predicile lor. Nu degeaba expresia "fă ce zice popa, nu ce face el".
Posturile TV promovează din plin nonvaloarea, ţigăneala, chiloţăreala,can-can-ul în numele unui rating iluzoriu. Manelişti cu două clase, vedete semidocte, piţipoance seminude emit fraze cu pretenţii de judecăţi de valoare, urmăriţi cu gura căscată de un public tot mai convins de adevărul spus din vârful buzelor, cu un aer superior.
O rază de speranţă se iveşte din când în când, la afişarea unor audienţe, în care emisiuni de nişă, cu invitaţi de reală valoare îngroapă efectiv pseudoshow-uri copiate(prost de cele mai multe ori) după formate externe. Profesionişti din diverse domenii, aduşi în faţă de realizatori care mai cred încă în şansa unei deşteptări a spiritelor amorţite, reuşesc să aducă lumina adevărată în casele românilor.
Tot mai actuale, versurile Scrisorii a treia exprimă acut nevoia instaurării legii, întruchipată de Vlad Ţepeş: Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
Cât despre legile morale, acestea chiar au ajuns bătaia de joc a norodului, care altfel se înghesuie nevoie mare să bată mătănii sau să se închine la moaşte, pentru ca mai apoi să dea năvală la chiolhanele pregătite alături de sfintele lăcaşe, sau să belească ochii la televizor, să vadă ultimele isprăvi ale unor "vedete" promovate în lumina rampei mai degrabă de scurtimea fustei decât de realizări profesionale. Un norod care a hotărât că e trendy să sărbătorim de Crăciun tăierea porcului, iar de paşte sfântul drob de miel, că lumina adevărată se găseşte la Bamboo, nu în altă parte. E adevărat că aceste lucruri au fost induse şi de comportamentul clerului, care afişează fără jenă o opulenţă sfidătoare, în contradicţie cu orice declamă în predicile lor. Nu degeaba expresia "fă ce zice popa, nu ce face el".
Posturile TV promovează din plin nonvaloarea, ţigăneala, chiloţăreala,can-can-ul în numele unui rating iluzoriu. Manelişti cu două clase, vedete semidocte, piţipoance seminude emit fraze cu pretenţii de judecăţi de valoare, urmăriţi cu gura căscată de un public tot mai convins de adevărul spus din vârful buzelor, cu un aer superior.
O rază de speranţă se iveşte din când în când, la afişarea unor audienţe, în care emisiuni de nişă, cu invitaţi de reală valoare îngroapă efectiv pseudoshow-uri copiate(prost de cele mai multe ori) după formate externe. Profesionişti din diverse domenii, aduşi în faţă de realizatori care mai cred încă în şansa unei deşteptări a spiritelor amorţite, reuşesc să aducă lumina adevărată în casele românilor.
Tot mai actuale, versurile Scrisorii a treia exprimă acut nevoia instaurării legii, întruchipată de Vlad Ţepeş: Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Toate comentariile sunt publicate după moderare.