Din când în când, printre momentele mele de căutare, de iubire sau de nostalgie, îşi vâră capul urât sentimentul acut de scârbă, însoţit adeseori de deznădejde. Şi asta dacă cumva apuc să zăbovesc puţin pe vreun buletin de ştiri, vreun show monden, sau vreo dezbatere politică televizată. A, era să uit, mi se mai întâmplă şi dacă casc mai atent ochii la vreo ieşire în oraş.
Acum ceva vreme, am auzit o expresie, pe atunci uşor hazlie. "Otevizarea Romaniei" . Hazul mi-a pierit între timp, peste tot dai de otevişti, din zona presei, trecând prin politic, monden şi până la cetăţenii de rând. Totul este "şoc", "senzaţional", "bombă", totul coboară în can-can, în derizoriu. Câteodată am impresia unei conduceri deliberate a publicului înspre această zonă, pentru o mai uşoară manipulare a acestuia. N-o să comentez vis-a-vis de "privatizarea" Oltchim, ideea e alta: împăraţii romani ofereau poporului pâine şi circ pentru a-i ţine sub control. În România actuală pâinea e tot mai scumpă, aşa că se livrează circ ieftin pe toate căile. Rar câte o oază de normalitate, o emisiune în care can-can-ul să nu fie la preţ, un eveniment care să nu fie o şuşă ieftină.
Circul este necesar, am impresia pentru a se putea masca tot ceea ce s-a întâmplat cu ţara în ultimii ani. Am ajuns, calculat zic eu, o colonie a Noului Imperiu de Apus, care în nemărginita înţelepciune a constatat că
războiul purtat sub arme nu duce nicăieri aşa că a mutat acest război de cucerire în plan economic. De la revoluţie încoace, programat parcă, s-a făcut tot posibilul ca orice capacitate de producţie sa fie ori distrusă ca "fier vechi", ori subjugată intereselor străine, prin privatizări dubioase. Am ajuns ca, după ce că nu mai producem nimic, să mai şi exportăm materiile prime la pret de dumping, devenind in scurt timp o imensă piaţă de desfacere, iar versurile "Munţii nostri aur poartă, noi umblăm din poartă-n poartă" să fie cu atât mai actuale.
Ştiţi ce e ciudat? Uitându-mă la emisiunile OTV (nu o fac foarte des, spre sănătatea mea mintală) nu pot sa nu mă întreb văzând atâta lume care dă buluc pe telefoane: Dacă e plină ţara de specialişti cu soluţii şi explicaţii la orice problemă, atunci de ce am ajuns în buza prăpastiei? Săracă ţară bogată...
Update: Un exemplu de "oază"
războiul purtat sub arme nu duce nicăieri aşa că a mutat acest război de cucerire în plan economic. De la revoluţie încoace, programat parcă, s-a făcut tot posibilul ca orice capacitate de producţie sa fie ori distrusă ca "fier vechi", ori subjugată intereselor străine, prin privatizări dubioase. Am ajuns ca, după ce că nu mai producem nimic, să mai şi exportăm materiile prime la pret de dumping, devenind in scurt timp o imensă piaţă de desfacere, iar versurile "Munţii nostri aur poartă, noi umblăm din poartă-n poartă" să fie cu atât mai actuale.
Ştiţi ce e ciudat? Uitându-mă la emisiunile OTV (nu o fac foarte des, spre sănătatea mea mintală) nu pot sa nu mă întreb văzând atâta lume care dă buluc pe telefoane: Dacă e plină ţara de specialişti cu soluţii şi explicaţii la orice problemă, atunci de ce am ajuns în buza prăpastiei? Săracă ţară bogată...
Update: Un exemplu de "oază"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Toate comentariile sunt publicate după moderare.