EŞTI SINGURA

EŞTI SINGURA

Deşi poate c-o să-ţi par un nătâng,
Eşti singura fată ce mă face să plâng.
Când pleci şi rămân iarăşi singur în noapte,
Şi simt că se năruie visele toate.
Atunci un butoi de lacrimi eu strâng.

Eşti singura fată ce mă face să râd,
Când vii şi împrăştii întunericul hâd.
Atunci primăvară se face-ntre flori,
Iar eu mă ridic şi cuprins de fiori
Le-ncălzesc cu iubire, cu speranţă le ud.

Eşti singura fată ce mă face să cânt
Şi versul meu luat e de vânt
Şi dus e acolo, departe, la tine
Să te-ntoarcă cu gândul din nou înspre mine,
Să simt şi eu că singur nu sunt.

Eşti singura, şi eşti motivul să fiu,
Din ochii tăi eu culeg focul viu,
Cu care aprind cerul din inima mea
Pe care tu străluceşti ca o stea
Iar viaţa-mi e rai, un rai argintiu.

Când iarna, răcit, lângă foc m-odihnesc
Eşti singura fată la care gândesc.
Şi dorul de tine, nebun, mă usucă,
Brusc ochii tăi îi zăresc, o nălucă,
Sunt singur şi cred c-am să-nebunesc.

Aş vrea lângă tine să mă găsesc,
O clipă doar eu să te întâlnesc.
Şi îmbătat de unda ta de parfum,
Cu glas tremurat, doar atâta să-ţi spun:
Eşti singura fată pe care-o iubesc.

(c)1993  Leucuta Vlad Valerian