EU CRED

    Eu cred că Dumnezeu este în fiecare dintre noi, plantat ca o sămânţă încă din născare. Însă această sămânţă are nevoie de mai multe condiţii pentru a încolţi, a creşte şi a înflori. În primul rând trebuie ca ea să întâlnească solul roditor. Dacă terenul este sterp, atunci totul este pierdut. Sunt şi soluri atât de roditoare încât floarea Lui se dezvoltă rapid, punând stăpânire, înflorind şi umplând acea persoană de lumină. Eu cred că lutul din care am fost eu plămădit, nu e nici sterp, dar nici atât de roditor. Sămânţa a încolţit, creşte, aştept încă să văd o floare, sau poate sunt eu orb şi n-o văd.

   Nu-l pot vedea pe Dumnezeu stând undeva sus, cu un catastif mare în faţă, notând greşelile noastre şi alocând câte o pedeapsă pentru fiecare. Eu cred că primii şi poate ultimii judecători ai faptelor noastre suntem chiar noi, deşi dacă sămânţa s-a prefăcut în floare, ar trebui să ştim dacă ce urmează să facem e bine sau nu, nu să judecăm abia după.

   Eu cred că cineva a fost capabil de atâta iubire pentru oameni, încât a murit pentru noi, pentru a ne spăla nouă pacatele făcute, şi pentru a ne deschide ochii, astfel ca noi să nu ajungem în situaţia de a le mai face. Eu cred că oricare dintre noi îşi poate duce viaţa în spiritul celor două legi date acum 2000 de ani, si anume: "să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este întâia şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea acesteia, este: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." Dacă cineva se conduce după acestea şi nu le încalcă cu ştiinţă eu cred că poate pleca de pe această lume cu capul sus, mântuit.

P.S. Această postare o fac cu îngăduinţa agentului meu secret.